1000+ ways of global change

Sunt atâtea lucruri pe care le-aș schimba. Nici măcar nu știu de unde să încep.

În mare parte, la noi în țară, suntem călcați în picioare de politicieni, și probabil acesta ar fi principalul lucru pe care l-aș schimba. Când toată lumea se plânge că nu are bani, ei scad din pensii, salarii, burse, alocații și mai știu eu ce.

Se fura în țara aceasta și nimeni nu face nimic. De ce oare? Nu avem putere? Ne este frică? Oricare ar fi motivul, e timpul să trecem peste și să facem o schimbare.

Sunt sătul de toate prostiile din țara aceasta, și cred că și voi sunteți la fel. Stau acum și mă întreb… Oare suntem una dintre ultimele țări încă în situație de criză? Sau e doar o altă înșelătorie a celor de la conducere pentru a face și mai mulți bani? Nimeni nu știe cu siguranță. Putem doar să dăm cu presupusul. Cert este că avem nevoie de o schimbare.

Țara se duce de râpă. Au trecut 20 de ani de când a cazut regimul comunist, și parcă ajungem să o ducem din ce în ce mai prost. Sunt chiar atât de lacomi? Sau aș putea spune: Chiar atât de indiferenți și inconștienți?
Vrem o schimbare!! Și aceasta este o rugăminte ce aș putea spune că vine din partea unei Românii întregi și nu numai a mea.

Eu unul, dacă aș avea puterea, aș schimba modul în care gândește lumea. Tot mai mulți doresc să aibă bani, putere, faimă, iar vechile valori umane se risipesc (cum am mai menționat și în celelalte posturi). Poate am fost cam negativist în rândurile de mai sus, dar nu încerc decât să scot la iveala ceea ce nu este în regulă în această țară.

Dacă aș avea puterea să schimb ceva….aș schimba lumea, astfel încât să existe un echilibru bun în tot ceea ce există. Este ceva fictiv, ireal? Un vis?….. Da! Dar fiecare are câte un vis, mai mult sau mai puțin real, care se îndeplinește sau nu. Fiecare dintre noi dorește să schimbe ceva în lumea aceasta.

Voi ce ați schimba?

Si totusi…

Mda. Am revenit după o absență de cel puțin o lună, cred. Am tot fost rugat să mai scriu ceva pe mirobolantul meu blog. Așa că, după atâta timp, am revenit. Cheers!

Și totuși…

Privesc în stânga și în dreapta, înconjurat de tot felul de persoane. Unele, cu mașini care mai de care mai scumpe, iar altele, încercând doar să strângă niște bani pentru o simplă pâine. Unde am ajuns?
Nici eu nu știu, și cred că nici tu. Te-ai gândit vreodată dacă ești în locul în care trebuie? Eu unul zic că da. O persoană foarte dragă mie zice constant, că ceea ce ne este oferit, ne este oferit de la Dumnezeu. Fie că e un lucru bun sau rău. Și că ceea ce ni se întâmplă, se întâmplă cu un scop.
Pe moment am zis că e doar o clipă de pesimism. Dar acum pot sa zic că are dreptate, analizând propriile-mi întâmplări, dintr-o postură obiectivă.
Și totuși…Dumnezeu pe cine pedepsește? Suntem toți în aceeași oală? De ce trebuie să plătim pentru greșelile altora? Și de ce unele persoane sunt atât de încuiate la minte? Poate doar generația, vârsta, conceptul propriu de a trăi, ar fi răspunsul. Dar probabil e și altceva la mijloc, ce nimeni nu poate înțelege.
Am ajuns să trăim într-o lume, în care din ce în ce mai tare, iubirea, bunul simț și alte valori omenești, devin  subapreciate și înlocuite cu altele precum puterea, faima, banii. Se zice că toată lumea vrea același lucru, și anume fericirea. Dar pentru fiecare, fericirea este vazută cu alți ochi și reprezintă altceva. Și totuși…vrem același lucru.

Dă mai mult decât primești, și vei primi mai mult decât dăruiești. Tratează persoanele din jurul tău, așa cum ai vrea și ele să te trateze pe tine, și, așa cum tot aceeași persoană dragă zicea, “viața ție iți va da exact ce vei merita”.

Oare greșesc fiind optimist asupra viitorului tuturor?

Un început…

“Viaţa este un mister, nu o problemă care trebuie rezolvată. Nasterea mea n-a adus nici cel mai mic castig universului. Moartea mea nu-i va micsora nici imensitatea, nici splendoarea. Nimeni n-a putut vreodata sa-mi explice de ce am venit, de ce voi pleca.Cât de mari ne dăm, când în fapt suntem nişte puncte infinit de mici pe axa spaţiu-timp. Oare motivul că suntem conştienţi că existăm şi putem constata aceasta ne dă acest drept? Nu te uita la un om si spune ca nu e bun, stai o zi, doua cu el si atunci iti vei da seama cum este. Răutatea se propagă din generaţie în generaţie, binele, din om în om! Dacă cineva te–a trădat o dată, este vina lui. Dacă te trădează a doua oară, este deja vina ta.”

Un copil! Un copil, nimic mai mult. În fiecare zi, pe lume, apar aproximativ 490 000 de copii, și mor aproximativ 250 000 de oameni. Am fost unul dintre ei, într-o zi de primavară.

M-am nascut pe data de 29 Mai, undeva la mai puțin de 300 de metri de malul mării. Mangalia a fost localitatea în care, „ființa supremă”, pe care o știm cu toții, m-a adus pe lume. O lume nesigură. O lume în care locul sigur ți-l creezi singur.

Nu cu mult timp în urmă, o revoluție se terminase. Multe persoane își pierduseră viața pentru ca familiile lor, copii, nepoți, frați, surori, să trăiască în liniște și pace. Să trăiască într-o țară liberă, în care în sfârșit aveai dreptul la cuvânt. Nu știu multe lucruri legate de această revoluție. Părerile sunt împarțite. Unii zic că pe vremea lui Nicolae Ceaușescu viața era bună, alții zic că era un infern. Aș putea să zic că din punctul de vedere al hoțiilor, crimelor și corupției, viața era într-adevăr mai bună. Puteai merge pe stradă fără a-ți fie teamă ca ți se va întampla ceva. Dar din alt punct de vedere, cu siguranță, fiecare zi care trecea, fiecare saptamană, fiecare lună, trebuia îndurată.

Mâncarea era dată cu porția, la televizor toată lumea prindea un singur post, în care de cele mai multe ori apărea dragul nostru tovarăș, vorbind cetățenilor. Lumina era oprită în fiecare seară, copii fiind nevoiți să învețe la flacăra pâlpâindă a unei lumânări ce era pe cale să se stingă.

Ani de comunism îndurați de cetățenii României. Ani de comunism, cu bune și cu rele, au trecut peste bunicii și parinții noștri. Timpurile au fost grele, și în ciuda acestor lucruri, au reușit să crească o generație de copii frumoasă. Acesta este unul dintre multele motive pentru care ar trebui să-i respectăm.

„Copii revoluției”. „Copii revoluției” eram numiți. Toți cei născuți în anul imediat următor  căderii regimului comunist. Anul 1990. Un an în care toate speranțele oamenilor erau din nou aprinse. Toată lumea privea acum către un viitor mai bun, un viitor plin de bucurii și impliniri. Era începutul unei noi vieți. Era începutul nostru.

O frumoasa poezie…

Nu este ceva original. Mentionez acest lucru de la bun inceput, pentru a nu va induce in eroare. Este o frumoasa poezie scrisa de George Calinescu, numita “O, tu, cu ochi albastri”. E interesant ce fel te pot face sa te simti niste cuvinte aranjate corect, cu suflet sau spuse din toata inima.

Se zice ca nu conteaza ce anume spui, atata timp cat ceea ce spui iti creeaza o stare de bine si te “inmoaie”. Eu as fi de alta parere. Chiar si ceea ce spui conteaza, pentru ca poate nu realizam, dar exact cuvintele ne fac sa ne simtim bine, iubiti, apreciati, si nu modul in care sunt aranjate. Poate aranjarea lor le fac mult mai bine intelese, dar nu intotdeauna.

Asadar, am pus in fata ochilor vostri aceasta minunata poezie. Sper sa va placa.

P.S. I miss you!

O, tu, cu ochi
albastri, cat de frumoasa esti!
Asa desigur sunt fapturile ceresti,
Pe care le vedeam, copil, intraripate,
Cu cate-un crin in mana si pletele pe spate.
Cand te cuprind de mijloc imi pare ca e vis,
Ca mi-a picat un inger de sus, din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tau pun gura,
Gustandu-i ametit aroma si caldura.
De ma pecetltuieste buza-ti trandafirie,
Ma simt inviorat ca de-o eucaristie,
Ma-ntreb de-i cu putinta ca tu sa ma iubesti.
O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti!
Mangaie-ma cu mina ta cea copilareasca,
Ineaca-ma cu coama ta supraomeneasca,
Ce cade ca o creanga pletoasa si divina,
Cu un miros de cinam si frunze de lumina.
Fa-mi cerc pe dupa gat cu bratul tau subtire,
Asa cum se cuvine smeritului tau mire,
Si lasa-te usoara cand cu un salt vanjos
Te duc in patul biblic de cedru si-abanos,
Neprihanita, goala, zvacnind fara vesmant
Sa dormi cu mine noaptea in sfant asezamant.
In raiul tau suav ma-mbii si ma sfintesti,
O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti!

Saraca educatoare…

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
- Doamna, dar sunt puse invels…
Intr-adevar, erau puse gresit… Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand cizmulitele au fost iar incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
- Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!!
In loc sa tipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sã il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
- Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce sa faca… Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:
- Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun pe maini ca sa poti pleca afara!
- Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield…

Micul Thomas, cel mai bun elev din clasa o intreaba pe invatatoare daca poate sa-i vorbeasca dupa ore. Ea accepta.
- Ce vrei sa-mi zici Thomas?
- Cred ca sunt prea inteligent ca sa raman in clasa asta, ma plictisesc! As vrea sa trec direct la Liceu.
Directorul scolii este informat si il intreaba pe Thomas daca vrea sa treaca niste teste.
Thomas accepta fara sa ezite si testarea incepe.
- Sa vedem Thomas: 3×4?
- 12
- si 6×6?
- 36, domnule director.
- Capitala Japoniei?
- Tokio!
Testul continua inca o jumatate de ora, Thomas nu face nici o greseala!
La sfarsitul testului, directorul este multumit, dar profesoara intreaba daca poate sa-i puna si ea cateva intrebari. Amandoi accepta.
Profa incepe:
- Thomas, vaca are 4 si eu am 2, ce este?
- Picioarele, doamna.
- Corect, ce gasim in pantaloni tai si nu gasim in ai mei?
Directorul se mira de intrebare…
- Buzunare, doamna
- Bine Thomas, unde au femeile parul cel mai cret?
Directorul se pregateste sa intervina chiar cand Thomas raspunde:
- In Africa, doamna! raspunde copilul fara sa ezite.
- Ce este moale dar cu mainile unei femei devine tare?
Directorul deschide ochii mari dar inainte sa vorbeasca, Thomas raspunde:
- Oja pt unghii, doamna.
- Ce au femeile si barbatii in mijlocul picioarelor?
- Genunchi, doamna!
- Bine, si ce are o femeie maritata mai larg decat una nemaritata?
Directorului nu-i vine sa creada ce aude.
- Patul, doamna!
- Care parte a corpului meu este des cea mai umeda?
- Limba dumneavoastra, doamna!
- Ce cuvant care incepe cu litera C… inseamna ceva care poate sa fie umed sau sec si pe care barbatii le place sa-l priveasca?
- Cerul!spune Thomas
Directorul rasufla usurat, transpirat si decide sa opreasca testul si spune:
- Nu o sa te trimit la liceu, o sa te trimit direct la Universitate! Chiar si eu as fi picat acest test…

Hello world!

Hello world!

Intr-un moment de plictiseala, gandidu-ma la ce Dumnezeu o sa fac vara asta, mi-a venit ideea sa imi fac un nou blog. De data asta pe acest mirobolant WordPress.

Se pare ca tot mai multa lume il foloseste, dand uitarii vechiul Blogspot.

Asadar, vreau sa incep prin a ma plange. Si anume, de cat de naive sunt unele persoane. Am primit, nu odata, nu de doua ori, nu de trei ori, ci de o gramada de ori, acel interesant mass in care presedintele companiei Yahoo!, Jay Rusell (nu ca acesta ar fi numele adevarat – dar revenim la el imediat), ar vrea sa se descotoroseaca de messenger-ul gratuit. Nu cred ca sunt singurul care l-a primit, dar tare imi doresc sa fac o analiza asupra acestui text.

Sa incep prin a-i lamuri pe cei care ar crede asemenea mass-uri, ca Domnul Jay Rusell este doar un american ce a evadat din inchisoare de mai multe ori decat numarul degetelor lui de la picioare (nu ca la maini nu ar avea tot atatea). Adevaratul nume al predesedintelui Yahoo! este defapt David Filo, care a ramas singur atunci cand partenerul lui, Jerry Yang, s-a retras. In plus, chiar credeti ca David Filo ar sti romana? Sa zicem ca ar sti, sa zicem ca altcineva ar fi tradus textul original. Interesant acel traducator, care a facut asta folosind cuvinte ce contin grupari de litere precum “sh” si “tz”. Vreau si eu unul! …. Dar sa lasam partea asta si altor persoane pentru a o critica, si sa trecem mai departe.

Tot in cadrul acestui text, se precizeaza: “Click dreapta pe grupul tau de prieteni din lista de Messenger si click Send Instant Message to all group si trimite acest mesaj tuturor. “. Like d’oh. Cine Dumnezeu nu stie sa faca asa ceva? Numai parintilor le mai explic cum sa dea sign in si cum sa mute mouse-ul dintr-un colt al ecranului in celalalt. Despre bunici nici nu mai zic. Cat despre: “Fiecare persoana care va primi mesajul, va avea o semnatura si nu va fi sters!” …. Helloooo! Tehnologia a avansat atat de mult incat nu este necesar sa se faca asa ceva pentru a tine seama de conturile care sunt sau nu active. Anyway!

Dupa cum am precizat si la inceputul acestui post, presedintele vrea sa desfiinteze messenger-ul gratuit si, Probabil, sa faca unul pentru care trebuie sa platim (inca odata, cei care au trimis mass-ul sa stea linistiti, veti fi scutiti de aceasta taxa ). Reeeaaally! Culmea, cand Skype-ul si MSN-ul vor ramane in continuare servicii gratuite, Yahoo! va pune taxa pe folosirea messenger-ului. Asta e, fratilor! Scoateti cardurile si purcedeti spre cea mai apropiata banca. In curand, pe langa TVA-ul de 24% si salariile micsorate, va trebui sa platim si pentru Yahoo! Sa citez un vers din Linkin Park: “What I’ve done?”.

In sfarsit, vreau sa le multumesc parintilor ….. a ba nu. Asta era replica de inceput pentru discursul de la premiile Oscar. So! In sfarsit, vreau sa mai adaug ca acest “presedinte” are o fraza de incheiere atat de frumoasa, ca imi creste inima de fiecare data cand o citesc. NOT! Here it is: “imi pare rau sa va anuntz ca Yahoo a ajuns la maximum de nr. de persoane. Dak vrei sa pastrezi contul tau gratis trimite mesajul acesta la totzi din lista ta. In acest mod vom shti care sunt folosite si care nu, le vom sterge fratilor .” Yo, nigga! Deci am o ruda miliardara. Frumos! Si eu care ma plangeam ca nu am bani de suc si ca vreau sa muncesc vara asta. No more problems for me!

Asadar, si prin urmare. Deci si in concluzie. Ma duc sa-mi pun perfuzie. Naivitatea asta! Uof! Primul meu post se incheie aici, si nu promit nimic, dar sper sa reusesc sa postez in fiecare saptamana. Have a nice day, and have a good summer!